CRAMPEIE LONDONEZE 2

Asadar, ajunsi in capitala “perfidului Albion” am avut de ales intre posibilitatile de transport londoneze, respectiv intre diferitele tipuri de abonamente puse la dispozitia doritorilor de preumblare. Am optat pana la urma pentru autobuz pe principiul ca “desi mai lung drumul, pe-afara mai si vezi cateceva”. Zis si facut, am cumparat abonamentele (19,5 pounds each) si am avut prima luare de contact cu transportul londonez. In viata mea n-am intalnit statii mai scurte, frecvent sub 200 de metri una de alta. Practic, nici n-apucai sa te dezmeticesti c-ai parasit o statie ca erai deja oprit in urmatoarea. E adevarat ca mai sunt si statii facultative (putine, foarte putine!), dar foarte rar am vazut sa fie vreuna goala. In sfarsit, de-abia te-obisnuiai cu ritmul de caruta ca venea chinul numarul 2: anuntul continuu al numarului autobuzului si al destinatiei lui finale. Un lucru foarte civilizat si util, dar exasperant atunci cand aveai de parcurs 30 de statii cale de-o ora jumate. E adevarat ca dupa a doua zi, nici ca mai auzeam litania monotona, iar nervii pusi pe bigudiuri au reinceput sa revina la starea normala. In schimb, statul la etajul supraetajatului autobuz si-a dovedit avantajele indiscutabile: observarea unor amanunte si detalii pe care n-aveai cum sa le vezi altfel. Din momentul in care ne-am lamurit cum sa “citim” hartile puse de transportatorii londonezi in fiecare statie totul a devenit foarte smoooooth!

Si daca tot a venit vorba de harti e momentul sa multumesc public prietenei Miruna care si-a forfecat ore bune din timpul liber pentru a intocmi itinerarii super-optimizate pentru fiecare zi. Imi pun cenusa-n cap si recunosc spasit, ca in afara primei zile cand am “baletat” (aproximativ) printre jaloanele Mirunei, in zilele urmatoare cerintele ei de decatlonist-viteza au fost tratate cu refuzuri indarjite din partea muschilor din dotare. Asa ca ne-am multumit cu pritocirea cate unui-doua obiective/zi.

Urmeaza ceva imagini cu Victoria Station (under re-construction, ca si intregul oras ), Westminster Cathedral – o catedrala neo-bizantina (atat de modest amplasata incat eram gata sa trecem pe langa fara sa intram si am fi pierdut extraordinarele mozaicuri in foita din aur) si cladirea modernista de vizavi de ea, o faramita de Westminster Abbey si Big Ben pe langa care am gonit pe motiv de ploaie torentiala. Asa ca, dupa ce-am parasit adapostul metroului, am profitat de un moment de acalmie pluviala si ne-am proptit (pana seara) in National Gallery (unde n-am facut poze ))

CRAMPEIE LONDONEZE (1)

Asa cum ati banuit, m-am refugiat de canicula (prin intermediul concediului) la racoare. Cum n-aveam prea multe idei despre unde-as putea poposi la ” loc cu racoare si verdeata”, dar fara cazare definitiva ) am activat invitatia unor vechi si dragi amici londonizati de vreo cativa ani.

Ar fi neelegant din partea mea sa va descriu zilele tipic londoneze cu dimineti stralucitoare si cer trasnind de senin urmate de pranzuri mohorate, cu vant cu sfichiuiri  pluviale si apusuri solemne scapatand aur topit peste acoperisuri.

Pentru mine o vreme perfecta adica )  Oarece divergente de opinie rasunau dinspre jumatatea-mi legala infasurata pana-n crestet intr-un poncho impermeabil )

Asadar fara alte adaugiri si preambuluri va ofer fotograme ale primei zile: Victoria Station, Palatul Buckingham, Palatul Parlamentului (Big Ben, ‘fcourse), Trafalgar Square, Covent Garden Market, Leicester Square.