CELALALT CRACIUN AL CUVINTELOR

Da, pentru mine a venit inca un Craciun. Mai devreme, mai neasteptat, dar la fel de frumos si plin de amintiri. Amintiri ce parusera erodate de timp ca reclamele si afisele colorate lasate prea mult timp la soare. Si-a fost nevoie de numai cateva ore si farmecele a cinci magi ai sunetelor pentru a le reda culorile si profunzimea.

M-am indragostit iremediabil de CELELALTE  CUVINTE inca de la primul lor album “Celelalte Cuvinte” din 1987. Eram inca la liceu si nu “stiam” muzica. Spre deosebire de colegii mei de generatie citeam foarte mult, chiar si pentru vremurile alea. Nu mergeam la “chefuri”, nu bateam discotecile si eram paralel cu muzica si mai ales cu rockul.

Sansa a vrut – ca tot pe-atunci – sa frecventez un cenaclu literar. La Casa Stiintei si Tehnicii pentru Tineret din Buzau. Asta mi-a bagat in buzunar o legitimatie. O chestie din carton prost, ca rupta dintr-o cutie de pantofi. De un  cenusiu urat, cu dunga transversala rosie, scris cu pix albastru, cu stampila si cu poza mea. Cheia care-mi garanta intrarea gratuita la toate evenimentele culturale. (Multumesc Calin Ghetu, recunostinta mea vesnica!)

Asa am ajuns sa particip la zilele de marti care erau altceva. Era ziua in care Florian Pittis venea  la Buzau ca sa puna la video Hair sau The Wall, traducandu-le in direct la casti dintr-un colt al scenei si oferind un spectacol in sine prin modul in care interpreta muzica.

Asa am ajuns sa ma uit si sa comentez  impreuna cu cei de la Iris – fara sa-mi dau seama cine sunt- videoclipuri Pink Floyd, Led Zeppelin sau ZZ Top. Pana seara cand l-am vazut pe Cristi Minculescu pe scena.

Asa am mers la cinemateca organizata (tot in Buzau) de metodistul de la Preoteasa si l-am cunoscut pe Radu Gabriel de la Voua.

Asa i-am ratat pe cei de la CELELALTE  CUVINTE pentru ca am plecat in armata cand au venit sa cante la festivalul de rock. Dar deja le stiam pe de rost intregul album.

Sincer, m-am dus la concert cu inima indoita. Am avut parte de prea multe imagini sfaramate si mituri daramate. Concertul trebuia sa inceapa la 20.00, iar la 19.30 sala era pe trei sferturi goala. Apoi, usor-usor, s-a umplut (chiar nu m-am asteptat la atata lume!).

Pe ecranul din satin alb ce obtura scena au inceput sa curga imagini ca crestaturile pe un raboj. Treizeci de liniute barate cinci cate cinci.  Treizeci de ani de muzica. Treizeci de ani de CUVINTE.

Au inceput cu imaginile celui care n-a mai apucat sa se bucure ca, si dupa 30 de ani, muzica lor inca suna la fel de bine ca pe discuri. Si ca – mai ales ca – vocea lui Calin Pop e nealterata de timp, de viata.

Dupa Oglinda, au urmat rand pe rand piesele de rezistenta de pe toate discurile formatiei in ordine invers cronologica.

Concertul a fost o lunga (4 ore in loc de cele 3 anuntate!), si aspra (si pentru interpreti si pentru unii spectatori) si deloc stearpa sosea. Spre re-nastere.

N-au lipsit Pasarea de plumb, Zmeie, Se lasa rau, Lupii, Asa e viata mea, Iarba prin par, Fantana suspinelor, La ceas tarziu, Un sfarsit e un inceput etc.

Spectacolul s-a incheiat (bisat prelung) pe acordurile piesei Daca vrei, cu sala in picioare cantand, iar rockerii de pe scena ascultand. Cantand impreuna.

Si apoi, peste toate s-a adunat tacerea vorbitoare a celorlalte cuvinte si s-a culcusit in inimi. Pentru inca 30 de ani. Sau 30 de secole.

Pentru totdeauna…

PS: pentru cei care nu-i stiu: Călin Pop – voce, chitara; Marcel Breazu – bass; Leontin Iovan – tobe; Tiberiu Pop – clape, voce; Ovidiu Rosu – sunet

CU PAR VALVOI SI POISON PE BUZE

Am fost ochi in ochi si geana-n geana cu electrizantul mosnegut vopsit si iconoclast, doborator de bariere din care sa-si croiasca piedestal tronului sau gore-gothic insangerat.

N-o sa va povestesc cum a fost concrtul pentru ca mai mult ca sigur ati citit destule prin ziarele de-a doua zi. Sau ati vazut cronici inepte pe la TV.

A fost de departe evenimentul anului, iar inflamarea Simonei a fost una dintre cele mai dragi amintiri ale concertului. Singura mea nemultumire a fost fost lipsa lui HOUSE OF FIRE, dar a fost o nemultumire atat de mica incat aproape am si uitat-o.

Iata cateva imagini. Sper sa va placa )

Setlist complet: Black Widow / Brutal Planet / I’m Eighteen / Under My Wheels / Billion Dollar Babies / No More Me. Nice Guy / Hey Stoopid / Is it My Body / Halo of Flies / Bite Your Face Off / Muscle of Love / Only Woman Bleed / Cold Ethyl / Feed My Frankenstein / Clones / Poison / Wicked Young Man / Killer / I love The Dead / School’s Out & Another Brick in the Wall / Elected / Fire.

PS1 O noua promotie la biletele pentru concertul Lake Of Tears, din data de 25 iunie! Numai in magazinele Flanco, 25% reducere!
Trupele ce vor deschide concertul Lake Of Tears sunt Tiarra si Abigail!

PS2 Amy Winehouse isi anuleaza intregul turneu european din aceasta vara. Posesorii biletelor la concertul pe care artista britanica urma sa-l sustina la Bucuresti, pe Stadionul Iolanda Balas Soter, isi pot recupera contravaloarea lor incepand de luni, 27 iunie, pana pe data de 15 august, inclusiv.
PS3

Conferinta de presa si concert… cu SCORPIONS(2)

Turneul de retragere, Get Your Sting And Blackout World Tour, s-a oprit pe 9 iunie la Bucuresti, la Zone Arena, in organizarea celor de la Project Events, intr-un “hurricane concert”, cum l-a caracterizat solistul trupei Klaus Meine.

Daca la conferinta de presa am fost cu Viky, la concert am fost impreuna cu Simona si ne-am bucurat de fiecare moment si fiecare piesa. Aproape toate marile hituri ale scorpionilor teutoni au rasunat in spatiul Zone Arena, care parca pentru prima data a sunat atat de bine.

Conferinta de presa si concert… cu SCORPIONS(1)

Conferinta de presa i-a avut ca protagonisti pe Klaus Meine (foarte in forma), Rudolf Schenker (extrem de expansiv), James Kottak (dornic sa intervina in discutie si neavand loc de primii doi) si Pawel Maciwoda (tacut ca un Yoda lovit de anihilarea corzilor vocale).

Va prezint in continuare cateva fragmente subtilizate ))) de pe reportofonul colegei mele Viky

Ce veti face dupa ce se va incheia acest turneu?

Klaus: Cand te duci la o petrecere, ce faci? Te gandesti ce vei face dupa ce se va termina? Ideea este ca noua ne place atat de mult ceea ce facem, incat  faptul cel mai important e ca vrem sa ne simtim bine, sa ne bucuram de fiecare clipa. Vrem ca si voi sa va bucurati alaturi de  noi, de sarbatorirea a 40 de ani de Scorpions.

Rudolf: Nu vrem sa fie ceva trist faptul ca e ultimul turneu, ci vrem sa o luati ca o sarbatorire a 40 de ani de cariera.  40 de ani in care am calatorit in toata lumea si ne-am intalnit cu fanii nostri.

Oricum mai avem de parcurs un drum pana cand vom incheia, mai sunt atatea locuri in care trebuie sa mergem, pentru ca am inceput abia anul trecut. Deci, ne vom mai strange cu totii pentru un timp.

Ce sacrificii ati facut de-a lungul timpului?

Rudolf: Nu poti vorbi de sacrificii atunci cand iti doresti cu adevarat un lucru. Noi am crescut cu trupe ca Beatles si a fost visul nostru sa fim muzicieni, sa fim artisti. Si am avut aceasta sansa cu Scorpions: sa ne exprimam artistic prin cantecele noastre, sa avem concerte in toata lumea, sa vedem generatii de fani Scorpions si de fani ai muzicii rock. Acum avem sansa sa avem fani din generatia foarte tanara si sa ne traim visul zi de zi. Cum poate fi asta un sacrificiu? Suntem foarte fericiti ca ne-am urmat inima si am devenit muzicieni.

Va vedeti, dupa acest turneu, stand acasa cu familia, cu prietenii, uitand de muzica?

Klaus: Nu, suntem muzicieni, suntem compozitori, textieri, suntem artisti si cand vom scrie ultima fila din cartea Scorpions, in viitorul apropiat, nu inseamna ca vom inceta sa mai fim artisti. S-ar putea sa existe alte noi proiecte pentru fiecare in parte si daca stau sa ma gandesc acum, eu sunt solistul Scorpions de 40 de ani si nicioadata nu am avut un proiect solo, asa ca s-ar putea sa fie multe lucruri, multe proiecte la care voi participa. Nu se stie niciodata ce va fi, am invatat sa nu-mi mai fac planuri pentru viitor, acum noi ne bucuram de fiecare clipa, ne place ceea ce facem si stim ca va fi extrem de emotionant cand vor veni ultimele show-uri si cand se va trage ultima cortina. Va fi mult mai emotionat decat isi poate imagina vreunul dintre noi acum, asa ca e o intrebare foarte grea, o primim in fiecare zi si nu stim ce sa raspundem, oricum, pe zi ce trece realizam din ce in ce mai mult ce se intampla si devenim din ce in ce mai emotionati.

Ati vizitat ceva in Romania, de cand ati venit, de ieri?

Klaus: Da, barul.

Turneul de retragere, Get Your Sting And Blackout World Tour, s-a oprit pe 9 iunie la Bucuresti, la Zone Arena, in organizarea celor de la Project Events, intr-un “hurricane concert”, cum l-a caracterizat solistul trupei Klaus Meine.

Daca la conferinta de presa am fost cu Viky, la concert am fost impreuna cu Simona si ne-am bucurat de fiecare moment si fiecare piesa. Aproape toate marile hituri ale scorpionilor teutoni au rasunat in spatiul Zone Arena, care parca pentru prima data a sunat atat de bine.

Amalgamul de sentimente si trairi e mult prea bogat si complex pentru a incerca sa-l creionez aici, asa ca va las cu fotografiile cum si cat am reusit sa surprind din splendidul demers artistic al unor germani fara varsta.

O REVISTA NOUA, O CARTE NOUA, O LANSARE NOUA…

LE:

Nici n-am terminat bine numarul de decembrie-ianuarie al revistei TANGO (deci abia in februarie ne vom revedea prin intermediul revistei! )) si nici n-am apucat sa ne dezmeticim cum trebuie dupa ziua de 1 decembrie si a trebuit sa ne napustim pe tastaturi pentru a finisa o carte speciala care sper ca o sa va emotioneze asa cum ne-a emotionat si pe noi. REVERSUL MEDALIEI de ANDREEA RADUCAN. Da, chiar atat de nedreptatita campioana de la Sydney. Andreea s-a hotarat sa indeparteze valul de pe dramaticele clipe traite la Olimpiada si sa ne impartaseasca punctul ei de vedere. Dupa o prelansare pentru presa, miercuri, Reversul medaliei va fi lansata la Diverta – Mall Vitan, duminica 12 decembrie in prezenta autoarei. Lansarea va fi urmata de o sesiune de autografe. Sper sa veniti cat mai multi pentru ca atat cartea, cat si autoarea merita sa va aibe alaturi.