FLASH FORWARD

Cu peripetiile predarii Tango 75, n-am mai avut timp de altceva in afara animarii pinguinului de mai jos ca sa va ureze in numele meu numai de bine.  Dar promit sa revin imediat dupa Craciun cu mai multe

Maestrul si Tangoul
Emil Brumaru – Exista carti de neocolit, autori ce te stampileaza pe viata
interviu de Alice Nastase Buciuta

De ce iubeste el femeile?
Alex Velea – Cand iti faci viata langa celalalt

Dialogurile Tango
Cristina Grama – Toata lumea este mult mai entuziasmata cand vii si propui un concept din afara sau un artist strain
interviu de Alice Nastase Buciuta

Damen Tango
Ileana Sipoteanu – Cred ca am stiut sa tac la momentul potrivit
interviu de Alice Nastase Buciuta

Voulez-vous tango avec moi?
Va declar amant si blazata
de Simona Catrina

Tango degeaba
Oferta de 150 de prostii nationale si 800 de prostii in retea
de Simona Catrina

Superstar
Hugh Laurie – Sex-appeal politraumatic
de Amalia Nita

Tango d’amour 54
Marile promisiuni, micile reactii adverse

Statul ocroteste minciuna de baza a societatii
de Simona Catrina
Arta fugii
de Mihaela Burda
Logistica amorului: intre emotie si ratiune
de Aurora Liiceanu
Promit sa nu promit. Asa sa-mi ajute Dumnezeu.
de Raluca Kisescu

Pas in doi
CRBL & Elena – Mai vrem copii… Dar nu chiar acum!
de Alice Nastase Buciuta

O ORA CU PASCAL BRUCKNER

Prin bunavointa Editurii TREI si a gratiosului PR al acesteia, Teodora Ivan (multumim!), am avut privilegiul – impreuna cu Alice – sa schimbam idei cu parintele Lunilor de fiere, Pascal Bruckner. Va ofer cateva intrebari din interviul pe care-l puteti citi integral in ultimul numar al revistei Tango (alaturi de – multe! - alte materiale interesante ).

Tango: La nivel mondial sunteti cunoscut ca autorul romanului Luni de fiere. Va deranjeaza aceasta eticheta, fiind cunoscut faptul ca un scriitor este mai atasat de ultima lui opera?

Pascal Bruckner: Nu sunt cunoscut la nivel mondial pentru Luni de fiere. In lumea anglo-saxona si chiar spaniola, deci intr-o multime de tari, cartea Luni de fiere nu este cunoscuta. Dar este un lucru adevarat pentru Europa. Fireste ca doresti sa fii iubit pentru ultimul copil, dar mai bine sa ai macar o carte cu succes international decat niciuna. In Franta sunt mai cunoscut pentru eseurile mele decat pentru Luni de fiere.

Tango: Cum ati receptat libertatile pe care si le-a luat Roman Polanski in ecranizarea cartii, adesea deturnand povestea originala?
Pascal Bruckner: Da, da… Initial am fost extrem de incantat de faptul ca Roman Polanski a ecranizat cartea mea, mi-am spus ca putea sa faca si Pe aripile vantului, atata vreme cat o face si mai celebra. Apoi am fost deranjat, pe alocuri, suficient de mult, cat sa incep sa scriu propriul meu contra-scenariu. Dar, de fapt, libertatile pe care si le-a luat regizorul sau simplul fapt ca a folosit cartea ca pretext nu au nicio importanta. Mi-am zis sa faca ce-o vrea, n-are nicio importanta, e foarte simplu, oricum e bine!
Tango: In mai multe dintre romanele dumneavoastra ati folosit fantasticul sau chiar SF-ul ca vehicul pentru ideile folosite. Aveti o atractie spre genul acesta sau pur si simplu l-ati folosit ca recuzita?
Pascal Bruckner: Ador filmul fantastic si imi place foarte mult si science-fiction-ul, dar de fantastic ma simt mai apropiat. Nu-i de mirare ca se regaseste in romanele mele.

Conferinta de presa si concert… cu SCORPIONS(1)

Conferinta de presa i-a avut ca protagonisti pe Klaus Meine (foarte in forma), Rudolf Schenker (extrem de expansiv), James Kottak (dornic sa intervina in discutie si neavand loc de primii doi) si Pawel Maciwoda (tacut ca un Yoda lovit de anihilarea corzilor vocale).

Va prezint in continuare cateva fragmente subtilizate ))) de pe reportofonul colegei mele Viky

Ce veti face dupa ce se va incheia acest turneu?

Klaus: Cand te duci la o petrecere, ce faci? Te gandesti ce vei face dupa ce se va termina? Ideea este ca noua ne place atat de mult ceea ce facem, incat  faptul cel mai important e ca vrem sa ne simtim bine, sa ne bucuram de fiecare clipa. Vrem ca si voi sa va bucurati alaturi de  noi, de sarbatorirea a 40 de ani de Scorpions.

Rudolf: Nu vrem sa fie ceva trist faptul ca e ultimul turneu, ci vrem sa o luati ca o sarbatorire a 40 de ani de cariera.  40 de ani in care am calatorit in toata lumea si ne-am intalnit cu fanii nostri.

Oricum mai avem de parcurs un drum pana cand vom incheia, mai sunt atatea locuri in care trebuie sa mergem, pentru ca am inceput abia anul trecut. Deci, ne vom mai strange cu totii pentru un timp.

Ce sacrificii ati facut de-a lungul timpului?

Rudolf: Nu poti vorbi de sacrificii atunci cand iti doresti cu adevarat un lucru. Noi am crescut cu trupe ca Beatles si a fost visul nostru sa fim muzicieni, sa fim artisti. Si am avut aceasta sansa cu Scorpions: sa ne exprimam artistic prin cantecele noastre, sa avem concerte in toata lumea, sa vedem generatii de fani Scorpions si de fani ai muzicii rock. Acum avem sansa sa avem fani din generatia foarte tanara si sa ne traim visul zi de zi. Cum poate fi asta un sacrificiu? Suntem foarte fericiti ca ne-am urmat inima si am devenit muzicieni.

Va vedeti, dupa acest turneu, stand acasa cu familia, cu prietenii, uitand de muzica?

Klaus: Nu, suntem muzicieni, suntem compozitori, textieri, suntem artisti si cand vom scrie ultima fila din cartea Scorpions, in viitorul apropiat, nu inseamna ca vom inceta sa mai fim artisti. S-ar putea sa existe alte noi proiecte pentru fiecare in parte si daca stau sa ma gandesc acum, eu sunt solistul Scorpions de 40 de ani si nicioadata nu am avut un proiect solo, asa ca s-ar putea sa fie multe lucruri, multe proiecte la care voi participa. Nu se stie niciodata ce va fi, am invatat sa nu-mi mai fac planuri pentru viitor, acum noi ne bucuram de fiecare clipa, ne place ceea ce facem si stim ca va fi extrem de emotionant cand vor veni ultimele show-uri si cand se va trage ultima cortina. Va fi mult mai emotionat decat isi poate imagina vreunul dintre noi acum, asa ca e o intrebare foarte grea, o primim in fiecare zi si nu stim ce sa raspundem, oricum, pe zi ce trece realizam din ce in ce mai mult ce se intampla si devenim din ce in ce mai emotionati.

Ati vizitat ceva in Romania, de cand ati venit, de ieri?

Klaus: Da, barul.

Turneul de retragere, Get Your Sting And Blackout World Tour, s-a oprit pe 9 iunie la Bucuresti, la Zone Arena, in organizarea celor de la Project Events, intr-un “hurricane concert”, cum l-a caracterizat solistul trupei Klaus Meine.

Daca la conferinta de presa am fost cu Viky, la concert am fost impreuna cu Simona si ne-am bucurat de fiecare moment si fiecare piesa. Aproape toate marile hituri ale scorpionilor teutoni au rasunat in spatiul Zone Arena, care parca pentru prima data a sunat atat de bine.

Amalgamul de sentimente si trairi e mult prea bogat si complex pentru a incerca sa-l creionez aici, asa ca va las cu fotografiile cum si cat am reusit sa surprind din splendidul demers artistic al unor germani fara varsta.

CAND IESE FUM FARA FOC

Ieri a fost o zi plina pentru noi. Inca de dimineata, si eu, si Nouria, eram “adrenalizati” de asteptarea intalnirii cu Emir Kusturica pentru acordarea unui interviu pentru revista. Dupa completarea formulei cu Paul, colegul nostru fotograf de la artista (artista.ro), ne-am indreptat spre Hotelul Rin numai pentru a avea de unde sa ne intoarcem in redactie pentru ca Emir nu se simtea bine si toate interviurile fusesera decalate pentru ora 16. In concluzie, la ora indicata ne-am infiintat in par la Sala Palatului sperand ca macar de data asta sa avem noroc. Si am avut. Am descoperit un om dechis, profund, cald, fara fite si vedetisme care a dialogat cu noi despre orice am avut inspiratia sa-l intrebam. Fara obisnuitele (pe la noi) “despre asta nu vorbesc” sau “asta nu-mi convine”. Nouria a intrebat, eu am filmat, Paul a fotografiat si toti am plecat incantati. In plus, avaantajul de a fi ramas ultimii ne-a adus si bonusul participarii la mini-repetitia de dinainte de spectacol )

Iar seara, in formula largita – adica vreo 10 persoane prin bunavointa Andreei Andreescu de la Events (firma organizatoare a concertului) – ne-am incarcat la maximum bateriile. Am vazut ca romanii stiu sa se distreze asa cum nu credeam ca se poate. In ciuda crizei financiare si a sabiilor damocletiene de toate felurile ce plutesc amenintatoare deasupra-ne. Dupa ce Zdob si Zdub au incins atmosfera a urmat un concert cum eu n-am mai vazut: interpretii au coborat in sala, spectatorii au urcat pe scena si au intins o hora imprejurul lui Kusturica. Asa cum spunea solistul de la Zdob si Zdub, Kusturica stie sa regizeze adevarate happeninguri. Incepand cu costumele componentilor trupei si terminand cu “coregrafia” Batmanului azuriu – vocalul trupei, Nenad Janković (“Dr. Nele Karajlić”) spectacolul s-a dovedit un generator de buna dispozitie si o punte peste barierele de limbaj.

Pentru ca “blogul” nu ma lasa sa pun 2 sau 3 galerii separate voi face un post separat cu fotografiile din concert )

PS Fotografiile apartin lui Paul Buciuta de la artista (artista.ro), iar dand click pe link-ul de mai jos veti vedea o bucata din interviul care va fi publicat in numarul de ianuarie al revistei TANGO

emir