FLASH FORWARD

Cu peripetiile predarii Tango 75, n-am mai avut timp de altceva in afara animarii pinguinului de mai jos ca sa va ureze in numele meu numai de bine.  Dar promit sa revin imediat dupa Craciun cu mai multe

Maestrul si Tangoul
Emil Brumaru – Exista carti de neocolit, autori ce te stampileaza pe viata
interviu de Alice Nastase Buciuta

De ce iubeste el femeile?
Alex Velea – Cand iti faci viata langa celalalt

Dialogurile Tango
Cristina Grama – Toata lumea este mult mai entuziasmata cand vii si propui un concept din afara sau un artist strain
interviu de Alice Nastase Buciuta

Damen Tango
Ileana Sipoteanu – Cred ca am stiut sa tac la momentul potrivit
interviu de Alice Nastase Buciuta

Voulez-vous tango avec moi?
Va declar amant si blazata
de Simona Catrina

Tango degeaba
Oferta de 150 de prostii nationale si 800 de prostii in retea
de Simona Catrina

Superstar
Hugh Laurie – Sex-appeal politraumatic
de Amalia Nita

Tango d’amour 54
Marile promisiuni, micile reactii adverse

Statul ocroteste minciuna de baza a societatii
de Simona Catrina
Arta fugii
de Mihaela Burda
Logistica amorului: intre emotie si ratiune
de Aurora Liiceanu
Promit sa nu promit. Asa sa-mi ajute Dumnezeu.
de Raluca Kisescu

Pas in doi
CRBL & Elena – Mai vrem copii… Dar nu chiar acum!
de Alice Nastase Buciuta

ET IN GAUDEAMUS EGO…

Bine va regasesc dragii mei! Iata ca intr-un final neasteptat webmasterul a reusit sa-mi recupereze blogul de prin cotloanele mucegaite ale serverului ceea ce-mi permite reintalnirea cu voi.

Si, pentru ca m-a luat prin surprindere repunerea blogului online, pana pritocesc oarece subiecte faine si mustind de noutati va incit cu “prada” de weekend de la Gaudeamus, substanta si pentru posturi ce vor veni dupa lecturarea lor. Desi am petrecut destule ore la targ si am participat si la vreo 3 lansari de carte tot n-am scapat de sennzatia de-a fi pe fuga tot timpul. Cred ca anul viitor o sa-mi iau concediu ca sa pot vizita in liniste targul in toate cele 3 zile ))

Si ca bonus coperta TANGO-ului 74 ce va sa iasa pe piata pe 2 decembrie.

O ORA CU PASCAL BRUCKNER

Prin bunavointa Editurii TREI si a gratiosului PR al acesteia, Teodora Ivan (multumim!), am avut privilegiul – impreuna cu Alice – sa schimbam idei cu parintele Lunilor de fiere, Pascal Bruckner. Va ofer cateva intrebari din interviul pe care-l puteti citi integral in ultimul numar al revistei Tango (alaturi de – multe! - alte materiale interesante ).

Tango: La nivel mondial sunteti cunoscut ca autorul romanului Luni de fiere. Va deranjeaza aceasta eticheta, fiind cunoscut faptul ca un scriitor este mai atasat de ultima lui opera?

Pascal Bruckner: Nu sunt cunoscut la nivel mondial pentru Luni de fiere. In lumea anglo-saxona si chiar spaniola, deci intr-o multime de tari, cartea Luni de fiere nu este cunoscuta. Dar este un lucru adevarat pentru Europa. Fireste ca doresti sa fii iubit pentru ultimul copil, dar mai bine sa ai macar o carte cu succes international decat niciuna. In Franta sunt mai cunoscut pentru eseurile mele decat pentru Luni de fiere.

Tango: Cum ati receptat libertatile pe care si le-a luat Roman Polanski in ecranizarea cartii, adesea deturnand povestea originala?
Pascal Bruckner: Da, da… Initial am fost extrem de incantat de faptul ca Roman Polanski a ecranizat cartea mea, mi-am spus ca putea sa faca si Pe aripile vantului, atata vreme cat o face si mai celebra. Apoi am fost deranjat, pe alocuri, suficient de mult, cat sa incep sa scriu propriul meu contra-scenariu. Dar, de fapt, libertatile pe care si le-a luat regizorul sau simplul fapt ca a folosit cartea ca pretext nu au nicio importanta. Mi-am zis sa faca ce-o vrea, n-are nicio importanta, e foarte simplu, oricum e bine!
Tango: In mai multe dintre romanele dumneavoastra ati folosit fantasticul sau chiar SF-ul ca vehicul pentru ideile folosite. Aveti o atractie spre genul acesta sau pur si simplu l-ati folosit ca recuzita?
Pascal Bruckner: Ador filmul fantastic si imi place foarte mult si science-fiction-ul, dar de fantastic ma simt mai apropiat. Nu-i de mirare ca se regaseste in romanele mele.

O REVISTA NOUA, O CARTE NOUA, O LANSARE NOUA…

LE:

Nici n-am terminat bine numarul de decembrie-ianuarie al revistei TANGO (deci abia in februarie ne vom revedea prin intermediul revistei! )) si nici n-am apucat sa ne dezmeticim cum trebuie dupa ziua de 1 decembrie si a trebuit sa ne napustim pe tastaturi pentru a finisa o carte speciala care sper ca o sa va emotioneze asa cum ne-a emotionat si pe noi. REVERSUL MEDALIEI de ANDREEA RADUCAN. Da, chiar atat de nedreptatita campioana de la Sydney. Andreea s-a hotarat sa indeparteze valul de pe dramaticele clipe traite la Olimpiada si sa ne impartaseasca punctul ei de vedere. Dupa o prelansare pentru presa, miercuri, Reversul medaliei va fi lansata la Diverta – Mall Vitan, duminica 12 decembrie in prezenta autoarei. Lansarea va fi urmata de o sesiune de autografe. Sper sa veniti cat mai multi pentru ca atat cartea, cat si autoarea merita sa va aibe alaturi.

CAT DE FRAGILI…

De cand ma stiu am fost prins intre: interese, drumuri, iubiri, dorinte, nazuinte. Zdrumicat intre impulsul de-a continua intr-o directie sau de-a ma napusti cat ma tineau picioarele in directia opusa. Poate din cauza asta capatasem obiceiul (de care nu m-am dezbarat) de-a cantari orice decizie indelung si de-a pune raul inainte. Si totul a pornit intr-o extraordinar de frumoasa zi de primavara, d-aia de pe vremuri: calda, cu pomi infloriti si parfumul Herastraului inverzit ce-si trimitea miresmele pana inspre sediul Intact din Baneasa (pe-atunci si sediul Jurnalului unde lucram pe vremea aia). Era chiar ziua de 1 aprilie, nu o sa pot uita data aia, chiar si fara semnificatia zilei pacalelilor. Se apropia pranzul si am iesit cu o colega indreptandu-ne spre o terasa care era pe vremea aia vizavi de Restaurantul Del Ponte (langa Podul Baneasa).

Mai aveam putin, vreo 50 de metri, pana-n statia de autobuz cand un taxi ce oprise in fata restaurantului ca sa lase un client s-a pus in miscare si a incercat – in viteza – sa intoarca la 180º. A taiat cele doua benzi de pe sensul propriu, apoi linia continua si exact in momentul ala “s-a infipt” in el un Mercedes sau BMW alb care taman trecuse pe verdele de la aeroport.

Din momentul acela am intrat intr-o sfera in care timpul si spatiul si-au schimbat proprietatile. Timpul a trecut la relanti, derulandu-se cu incetinitorul, iar eu parca fusesem impins in fata urmarind tot felul de detalii minuscule cu o detasare nefireasca, de observator neimplicat. Mai intai o bula de praf, in expansiune lenta, strapunsa de cioburi de securit, fragmente de vopsea si cauciuc. Apoi tabla Daciei-taxi contorsionandu-se sub botul ranforsat al masinii de lux, portierele taxiului cascandu-se hade si proiectandu-l pe taximetrist afara din masina. Dacia rotindu-se sub forta impactului pana cand portbagajul s-a atintit pe directia noastra si s-a deschis la randu-i ucigas pentru a propulsa spre noi roata de rezerva care-a trecut cu cauciucul incins la un centimetru de capetele noastre pentru-a se opri la vreo suta de metri-n spate. Si puf! – ne-am resincronizat brusc cu lumea normala. Si prima replica inspre colega (presupun ca) la fel de livida ca mine a fost: „Ce gluma proasta sa murim de-ntai aprilie, nu?”

Abia mai tarziu, in aceeasi zi, povestind detasat intamplarea m-a izbit ca o lovitura de ciocan cat de-aproape fusesem de nefiinta fara a o chema sau conjura si in imposibilitate de o impiedica in vreun fel sa se manifeste. Si-am realizat ce fragila e existenta si cat de imposibil e telul unora de-a se proteja de neprevazut. Pana la urma, haosul e ceea ce defineste existenta – chiar daca de la un punct incolo tot el genereaza ordine. Oricum, carpe diem mi-a devenit mult mai apropiat de-atunci, iar fragilitatea umanului continua sa ma emotioneze profund ori de cate ori mi reveleaza in diferite forme si chipuri pentru ca-mi aminteste de-a mea.

Voi cum v-ati descurcat in asemenea imprejurari si cum v-au marcat asfel de intamplari? Astept sa va citesc pe http://www.coffeechat.ro/momente-intense/

Si nu uitati cum o spune atat de bine Sting: Cat de fragili putem fi!

If blood will flow when flesh and steel are one
Drying in the colour of the evening sun
Tomorrow’s rain will wash the stains away
But something in our minds will always stay
Perhaps this final act was meant
To clinch a lifetime’s argument
That nothing comes from violence and nothing ever could
For all those born beneath an angry star
Lest we forget how fragile we are

On and on the rain will fall
Like tears from a star like tears from a star
On and on the rain will say
How fragile we are how fragile we are

On and on the rain will fall
Like tears from a star like tears from a star
On and on the rain will say
How fragile we are how fragile we are
How fragile we are how fragile we are

PICTORIAL CU TORNADE SI MULTA APA DE PLOAIE

La sfarsitul saptamanii trecute echipa Tango a sfidat predictiile meteo nefavorabile si si-a stabilit teatrul de operatiuni la complexul SCOICALAND din Navodari pentru realizarea pictorialului pe care-l veti admira in numarul de august al revistei TANGO. Daca ziua de joi a debutat cu soarele jucandu-se de-a baba-oarba cu stratul groscior de nori spre seara atmosfera s-a mohorat de-a dreptul. Si iata cam ce-am avut ocazia sa surprind pe post de apus marin.