O ORA CU PASCAL BRUCKNER

Prin bunavointa Editurii TREI si a gratiosului PR al acesteia, Teodora Ivan (multumim!), am avut privilegiul – impreuna cu Alice – sa schimbam idei cu parintele Lunilor de fiere, Pascal Bruckner. Va ofer cateva intrebari din interviul pe care-l puteti citi integral in ultimul numar al revistei Tango (alaturi de – multe! - alte materiale interesante ).

Tango: La nivel mondial sunteti cunoscut ca autorul romanului Luni de fiere. Va deranjeaza aceasta eticheta, fiind cunoscut faptul ca un scriitor este mai atasat de ultima lui opera?

Pascal Bruckner: Nu sunt cunoscut la nivel mondial pentru Luni de fiere. In lumea anglo-saxona si chiar spaniola, deci intr-o multime de tari, cartea Luni de fiere nu este cunoscuta. Dar este un lucru adevarat pentru Europa. Fireste ca doresti sa fii iubit pentru ultimul copil, dar mai bine sa ai macar o carte cu succes international decat niciuna. In Franta sunt mai cunoscut pentru eseurile mele decat pentru Luni de fiere.

Tango: Cum ati receptat libertatile pe care si le-a luat Roman Polanski in ecranizarea cartii, adesea deturnand povestea originala?
Pascal Bruckner: Da, da… Initial am fost extrem de incantat de faptul ca Roman Polanski a ecranizat cartea mea, mi-am spus ca putea sa faca si Pe aripile vantului, atata vreme cat o face si mai celebra. Apoi am fost deranjat, pe alocuri, suficient de mult, cat sa incep sa scriu propriul meu contra-scenariu. Dar, de fapt, libertatile pe care si le-a luat regizorul sau simplul fapt ca a folosit cartea ca pretext nu au nicio importanta. Mi-am zis sa faca ce-o vrea, n-are nicio importanta, e foarte simplu, oricum e bine!
Tango: In mai multe dintre romanele dumneavoastra ati folosit fantasticul sau chiar SF-ul ca vehicul pentru ideile folosite. Aveti o atractie spre genul acesta sau pur si simplu l-ati folosit ca recuzita?
Pascal Bruckner: Ador filmul fantastic si imi place foarte mult si science-fiction-ul, dar de fantastic ma simt mai apropiat. Nu-i de mirare ca se regaseste in romanele mele.