CAT DE FRAGILI…

De cand ma stiu am fost prins intre: interese, drumuri, iubiri, dorinte, nazuinte. Zdrumicat intre impulsul de-a continua intr-o directie sau de-a ma napusti cat ma tineau picioarele in directia opusa. Poate din cauza asta capatasem obiceiul (de care nu m-am dezbarat) de-a cantari orice decizie indelung si de-a pune raul inainte. Si totul a pornit intr-o extraordinar de frumoasa zi de primavara, d-aia de pe vremuri: calda, cu pomi infloriti si parfumul Herastraului inverzit ce-si trimitea miresmele pana inspre sediul Intact din Baneasa (pe-atunci si sediul Jurnalului unde lucram pe vremea aia). Era chiar ziua de 1 aprilie, nu o sa pot uita data aia, chiar si fara semnificatia zilei pacalelilor. Se apropia pranzul si am iesit cu o colega indreptandu-ne spre o terasa care era pe vremea aia vizavi de Restaurantul Del Ponte (langa Podul Baneasa).

Mai aveam putin, vreo 50 de metri, pana-n statia de autobuz cand un taxi ce oprise in fata restaurantului ca sa lase un client s-a pus in miscare si a incercat – in viteza – sa intoarca la 180º. A taiat cele doua benzi de pe sensul propriu, apoi linia continua si exact in momentul ala “s-a infipt” in el un Mercedes sau BMW alb care taman trecuse pe verdele de la aeroport.

Din momentul acela am intrat intr-o sfera in care timpul si spatiul si-au schimbat proprietatile. Timpul a trecut la relanti, derulandu-se cu incetinitorul, iar eu parca fusesem impins in fata urmarind tot felul de detalii minuscule cu o detasare nefireasca, de observator neimplicat. Mai intai o bula de praf, in expansiune lenta, strapunsa de cioburi de securit, fragmente de vopsea si cauciuc. Apoi tabla Daciei-taxi contorsionandu-se sub botul ranforsat al masinii de lux, portierele taxiului cascandu-se hade si proiectandu-l pe taximetrist afara din masina. Dacia rotindu-se sub forta impactului pana cand portbagajul s-a atintit pe directia noastra si s-a deschis la randu-i ucigas pentru a propulsa spre noi roata de rezerva care-a trecut cu cauciucul incins la un centimetru de capetele noastre pentru-a se opri la vreo suta de metri-n spate. Si puf! – ne-am resincronizat brusc cu lumea normala. Si prima replica inspre colega (presupun ca) la fel de livida ca mine a fost: „Ce gluma proasta sa murim de-ntai aprilie, nu?”

Abia mai tarziu, in aceeasi zi, povestind detasat intamplarea m-a izbit ca o lovitura de ciocan cat de-aproape fusesem de nefiinta fara a o chema sau conjura si in imposibilitate de o impiedica in vreun fel sa se manifeste. Si-am realizat ce fragila e existenta si cat de imposibil e telul unora de-a se proteja de neprevazut. Pana la urma, haosul e ceea ce defineste existenta – chiar daca de la un punct incolo tot el genereaza ordine. Oricum, carpe diem mi-a devenit mult mai apropiat de-atunci, iar fragilitatea umanului continua sa ma emotioneze profund ori de cate ori mi reveleaza in diferite forme si chipuri pentru ca-mi aminteste de-a mea.

Voi cum v-ati descurcat in asemenea imprejurari si cum v-au marcat asfel de intamplari? Astept sa va citesc pe http://www.coffeechat.ro/momente-intense/

Si nu uitati cum o spune atat de bine Sting: Cat de fragili putem fi!

If blood will flow when flesh and steel are one
Drying in the colour of the evening sun
Tomorrow’s rain will wash the stains away
But something in our minds will always stay
Perhaps this final act was meant
To clinch a lifetime’s argument
That nothing comes from violence and nothing ever could
For all those born beneath an angry star
Lest we forget how fragile we are

On and on the rain will fall
Like tears from a star like tears from a star
On and on the rain will say
How fragile we are how fragile we are

On and on the rain will fall
Like tears from a star like tears from a star
On and on the rain will say
How fragile we are how fragile we are
How fragile we are how fragile we are

ODA PENTRU DOLORES

Cum care Dolores? Dolores O’Riordan. Irlandeza aia cu voce nepamanteana si alura baietoasa. Vocalista trupei THE CRANBERRIES. Ii stiti, nu? Aia care in anii ’90 ne faceau sa sarim pe pereti cu ZOMBIE, SALVATION sau ODE TO MY FAMILY. Am avut norocul sa-i vad live aici, in Bucuresti, la Zone Arena, in anul rock al existentei noastre.

Sigur, Dolores nu mai un fir de iarba cu o voce de heruvim, e dupa patru copii, dar vocea a ramas aceeasi. Si aceeasi bucurie de a canta si aceeasi energie salbatica ce-au propulsat-o ca pe un spiridus in toate colturile scenei. Eram pregatit sa ma simt bine si sa gust spectacolul, dar asteptarile mi-au fost depasite. Au conlucrat si organizarea foarte buna a celor de la Events si sonorizarea excelenta.

Cei peste 10000 de spectatorii au fost extraordinari creand o atmosfera incendiara cum rar am vazut la un concert.

Dolores a aparut pe scena imbracata intr-o rochie baby doll roz cu volane si un bolero din dantela neagra,cu bocanci, manusi negre, lungi, si, la gat, cu un colier, de asemenea negru. A inceput simplu cu „Good evening, Romania!” si s-a lansat imediat in acordurile lui „Analyze” care-a declansat isteria in multime.

Cei prezenti acolo am retrait momentele magice din anii 90, si-am tipat, am aplaudat, am dansat si am cantat fiecare refren impreuna cu The Cranberries ca celule ale unui organism unic, lucru pentru care Dolores a spus: „Sunteti uluitori, sunteti o inspiratie!”.

Nu pot sa amintesc gestul extrem de uman si cald  din finalul concertului, cand artista si-a scos colierul de la gat si l-a daruit unei fetite de 3-4 ani aflata in primul rand. Gest care-a facut multimea sa amuteasca pentru cateva momente inainte de a ovationa pe cantareata.

SETLIST COMPLET: Analyze / Animal Instinct / How / Dreaming My Dreams / Linger / Wanted / Just My Imagination / When You’re Gone / Switch of the Moment / Desperate Andy / Time Is Ticking Out / Can’t Be With You / Ode To My Family / Free to Decide / Salvation / Ridiculous Thoughts / Zombie.
BIS: Put Me Down / Still Can’t / Promises / Dreams//.

PICTORIAL CU TORNADE SI MULTA APA DE PLOAIE

La sfarsitul saptamanii trecute echipa Tango a sfidat predictiile meteo nefavorabile si si-a stabilit teatrul de operatiuni la complexul SCOICALAND din Navodari pentru realizarea pictorialului pe care-l veti admira in numarul de august al revistei TANGO. Daca ziua de joi a debutat cu soarele jucandu-se de-a baba-oarba cu stratul groscior de nori spre seara atmosfera s-a mohorat de-a dreptul. Si iata cam ce-am avut ocazia sa surprind pe post de apus marin.

METALLICA, RAMMSTEIN+ CHILIAN clips

Imi cer scuze pentru tremuraturi, necadrari profesionale si intercalari in imagine a diverselor membre inconjuratoare, dar sper ca bucatile de imagini (de la recitalurile Metallica si Rammstein – Sonisphere, respectiv Chilian – lansarea AUTISTULui) sa va transporte pentru cateva minute acolo unde n-ati putut ajunge. Enjoy!

LE: Mai sunt numai 2 saptamani pana la Craneberries

Buzau, 8 iulie concert Chilian
LE; am reusit sa urc si prima parte a recitalului pe youtube:

METALLICA, RAMMSTEIN+CHILIAN

Un Rock-week-end obositor (Slayer, Metallica, Rammstein la Sonisphere) continuat cu o autista zi de marti care-ar fi meritat sa fie denumita luni (pentru a se mula pe versurile melodiei lui Chilian de pe albumul 2 )).
Enjoy!