WEEK-END CU AUTISTUL

Da, in sfarsit dupa mai bine de 5 ani de asteptare noul disc semnat Chilian e gata. El se intituleaza AUTISTUL si ar fi trebuit sa fie primul lui album, dar a fost refuzat de mai multe case de discuri pe motiv de nevandabilitate.

Albumul contine piesele:
1. Ca o respiratie / 2. Ai grija de tine / 3. De-ai putea / 4. Sens interzis / 5. Daca de ce / 6. Viata ca o curva / 7. Toate… toate… / 8. Cine minte?! / 9. Priveste-n jur / 10. Atat de rar / 11. Oameni singuri / 12. Ai grija de ea / 13. Respirand / 14. Ai grija de tine (radio edit)

Asadar, cu materialul muzical inscriptionat pe un CD, cu proaspatul recurs contra Ministerului Culturii castigat si inaintea sesiunii de autografe de maine de la Judecatoria clujeana, Florin Chilian a descins in week-end la Ploiesti pentru a definitiva prezentarea grafica a albumului.

Dupa 2 zile si 2 nopti de truda iata ce-a iesit ) (Fotografiile au fost realizate de prietenul Vadim Ghirda.)

STIRI REMEMORATE DIN IREALITATEA DE PROXIMITATE

Cum ma chinuiam eu de zor sa vizionez (ceea ce avea sa se dovedeasca a fi) o subproductie cinematografica – vreme de vreo 3 zile fara a reusi sa ajung s-o termin din motive de plictis si terminare a rezervelor proprii de rabdare – a venit peste mine o stire care m-a… surprins? Nu, nu m-a surprins. m-a consternat? Nu, nu pot spune asta. M-a lasat perplex? Hm, … nu prea cred. Cred ca de fapt a fost vorba de o stire care nu mi-a trezit niciun sentiment. Ah, am uitat sa va spun de care stire era vorba: aia falsa cu re-invadarea Georgiei de catre rusi. ))

In celebra colectia GLOBUS a aparut o carte intitulata CLAROBSCUR si semnata de Pavao Pavličić (nu va ganditi ca am retinut numele autorului ) google sa traiasca!). Romanul ala despre un artist plastic excesiv de talentat si care nu vroia sa fie original, ci sa IMITE si sa FALSIFICE realitatea m-a lasat perplex la vremea respectiva. Nu numai pentru ca ideile vehiculate puteau fi catalogate la cel mai de jos nivel drept subversive si reactionare, ci si pentru ca problematica ideilor cu care jongla (eh, ce vreti – eram si la epoca filosofarilor adolescentine ) ma atingea in cel mai acut grad. Scena finala in care realitatea ad-hoc era substituita cu creatia artistului s-a constituit intr-un veritabil cutremur mental si – pe atunci – nici ca-mi trecea prin minte faptul ca intr-un rastimp atat de scurt fictiunea se va metamorfoza in realitate. Realitate?

Prin 92-93, CTP scotea la Adevarul o antologie de texte de fictiune (in care aveam si eu un desen, portretul unui prieten comun prospat pierdut ;() IMPERIUL OGLINZILOR STRAMBE. Tot atunci revista ACTUEL publica scandalul (!) mistificarii unei transmisii in direct la CNN sau CBS (chiar nu conteaza), transmisiune data-n vileag de un cadru de exterior care revelase diferenta – falsa – de fus ora ) Tot pe-atunci redactam si eu un fanzin cu denumirea de VIRTUAL. ) Se pare ca ceva (putred?) plutea in aer ca si vehicularea unor termeni precum realitate virtuala sau teleprezenta. Faptul ca ma amestecasem in ciorba prea mult a facut sa fiu convocat la o intalnire cu reprezentanti ai Fundatiei Soros interesata de asa ceva la momentul respectiv.;))

Lucrurile par sa se fi copt in zilele astea: dupa OHA-ul national cu Haiti / Tahiti intins la nivel mondial prin filiera rusa si raspunsul georgian de care pomeneam la inceputul postarii imaginarul vrea sa-si ia revansa si oculteaza realul. Doua filme lansate recent: 4TH KIND si PARANORMAL ACTIVITY mizeaza exact pe mistificarea realitatii pana la a introduce date false pe “pagini öbiective”- gen imdb.com – pentru crearea “efectului de real”.

Ce ne asteapta si catre ce ne indreptam?

PS Imaginile ii apartin lui E.M. Escher un geniu despre care voi scrie altadata )

IN SFARSIT, OSCAR!!!!

Fiindca am renuntat de ceva ani la HBO, iar alta televiziune din Romania nu a preluat spectacolul, am apelat la serviciiile Pro7-ului (ca si anul trecut). Cu aceasta ocazie am avut surpriza sa constat ca nemtii folosesc acelasi slogan cu Prima TV (We love to entertain you)! Eu parca stiam ca Pro7 e in acelasi grup corporatist cu ProTV-ul nostru nu cu Prima TV, dar ma rog… sa revenim la Oscarurile noastre. ))

Trebuie sa spun ca showul a fost de zile mari cu o stralucire ce pare sa sublinieze faptul ca americanii se considera iesiti din criza. Debutul in stil de cabaret a fost incununat de aparitia celor 2 amfitrioni pe o mini-scena suspendata ce a coborat din tavan ) Cei doi – Steve Martin si Alec Baldwin au intrat imediat in paine si i-au luat in sfichiul satirei pe toti nominalizatii. Ceea ce a atras zambete chinuite si grimase pe fetele celor vizati si hohotele audientei.

Per total a fost asa cum ma asteptam: cateva premii “servite” adica imposibil sa fie altfel:

Jeff Bridges, Sandra Bullock, Christoph Waltz, Mo’Nique, Up.

M-am bucurat enorm vazand cum El Secreto de Sus Ojos l-a detronat pe Das weisse Band, nu pentru ca ar fi mai bun (la nivelul asta aproape toate filmele sunt bijuterii), ci pentru ca l-am vazut exact ieri si mi s-a parut mult mai uman si mai emotionant decat perfectionista pelicula germana. De fapt, asa mi-am dat seama de ce nu mi-a placut Hurt Locker: e prea ingineresc, prea tehnic si cu prea putina emotie. Cum spunea cineva (cred ca Irina Nistor) nu e un film pe care sa vrei sa-l revezi prea curand. De aceea – ca film – am rezonat mai mult cu Precious sau Crazy Heart (pe care, apropo, va sfatuiesc sa nu-l ratati: e o bijuterie de film, iar bonusul – Jefff Bridges si Colin Farell cantand muzica country pe bune !- merita toti banii.

In rest, asa cum intuiam si eu dupa jenantele Globuri de Aur, Avatar a luat bataie de la Hurt Locker cam pe toate fronturile (sic!), in afara catorva categorii tehnice unde chiar avea merite.

Impresionant si emotionant a fost momentul Sandrei Bullock. O lectie de decenta si fair play ad-hoc care a adus lacrimi in ochii multora din sala. E de vazut, mai ales in contrapondere cu discursul lui Mo’Nique.
http://www.youtube.com/watch?v=tICGLTAMpJA

Ar mai fi de semnalat si bajbaielile organizatorice ))) Unii dintre prezentatori au folosit formula utilizata pana anul trecut: And Oscar go to… in loc de The Winner is… -ul consacrat anul acesta de noua conducere a Academiei. Mi-a placut si faptul ca, inainte de acordarea premiilor pentru actor/actrita in rol principal, nominalizatii au fost prezentati cu dragoste si pretuire de fosti parteneri de film. Foarte frumos si emotionant.

In concluzie, show-ul mi s-a parut mult peste cel de la Globuri (un lucru normal) si mult mai echilibrat in acordarea premiilor. Vedem ce-o fi la anu’! ))

VARA TITANILOR!

Nu, daca v-ati gandit la apropiata lansare a CLASH OF TITANS v-ati inselat. Nu la film am de gand sa ma refer, ci la iminentul dezastru financiar ce paste oricare iubitor si amator de muzica buna. Daca anul trecut ma plangeam de faptul ca organizatorii autohtoni diseminasera vreo 5 concerte pe parcursul lunilor mai-septembrie, de data asta au facut-o mult mai lata. Si mai paguboasa.

In intervalul 17 mai – 20 iulie, adica mai putin de 2 luni, au inghesuit nu mai putin de 9 (NOUA!!!!!) concerte.

17 mai: Debutul in forta e sustinut de AC/DC )) (am deja bilete!;))). Dupa teapa ingrozitoare de anul trecut si trauma inghitita cu noduri (ne pregatiseram sa mergem la Belgrad pentru concert, apoi am renuntat la auzul anuntului), iata ca se face dreptate sutelor de mii de fani romani ai formatiei. Asadar in Piata Constitutiei vom avea partea noastra din Black Ice World Tour 2010.

2 iunie Bob Dylan /3iunie Jean-Michel Jarre/5 iunie Scooter (Arenele Romane) + Eric Clapton si Steve Winwood (Arcul de Triumf). Evident nu se pot bifa toate. Asa ca o sa-I zic pas lui Dylan si voi plusa pe Clapton ;(((

12 iunie Elton John/18 iunie Aerosmith. Clar Aerosmith.

16 iulie Faithless/20 iulie Cranberries. Imi place originalitatea Faithless, dar de Cranberries m-am indragostit de la primul lor videoclip. Cine poate uita becul ala ce-si balanganea lumina deasupra trupei ingramadite intr-un coridor stramt? Cine poate uita zguduitoarele Zombie sau Ode To My Family?

Voi cine credeti ca va castiga?