Ionut Banuta

Asadar, ajunsi in capitala “perfidului Albion” am avut de ales intre posibilitatile de transport londoneze, respectiv intre diferitele tipuri de abonamente puse la dispozitia doritorilor de preumblare. Am optat pana la urma pentru autobuz pe principiul ca “desi mai lung drumul, pe-afara mai si vezi cateceva”. Zis si facut, am cumparat abonamentele (19,5 pounds each) si am avut prima luare de contact cu transportul londonez. In viata mea n-am intalnit statii mai scurte, frecvent sub 200 de metri una de alta. Practic, nici n-apucai sa te dezmeticesti c-ai parasit o statie ca erai deja oprit in urmatoarea. E adevarat ca mai sunt si statii facultative (putine, foarte putine!), dar foarte rar am vazut sa fie vreuna goala. In sfarsit, de-abia te-obisnuiai cu ritmul de caruta ca venea chinul numarul 2: anuntul continuu al numarului autobuzului si al destinatiei lui finale. Un lucru foarte civilizat si util, dar exasperant atunci cand aveai de parcurs 30 de statii cale de-o ora jumate. E adevarat ca dupa a doua zi, nici ca mai auzeam litania monotona, iar nervii pusi pe bigudiuri au reinceput sa revina la starea normala. In schimb, statul la etajul supraetajatului autobuz si-a dovedit avantajele indiscutabile: observarea unor amanunte si detalii pe care n-aveai cum sa le vezi altfel. Din momentul in care ne-am lamurit cum sa “citim” hartile puse de transportatorii londonezi in fiecare statie totul a devenit foarte smoooooth!

Si daca tot a venit vorba de harti e momentul sa multumesc public prietenei Miruna care si-a forfecat ore bune din timpul liber pentru a intocmi itinerarii super-optimizate pentru fiecare zi. Imi pun cenusa-n cap si recunosc spasit, ca in afara primei zile cand am “baletat” (aproximativ) printre jaloanele Mirunei, in zilele urmatoare cerintele ei de decatlonist-viteza au fost tratate cu refuzuri indarjite din partea muschilor din dotare. Asa ca ne-am multumit cu pritocirea cate unui-doua obiective/zi.

Urmeaza ceva imagini cu Victoria Station (under re-construction, ca si intregul oras ), Westminster Cathedral – o catedrala neo-bizantina (atat de modest amplasata incat eram gata sa trecem pe langa fara sa intram si am fi pierdut extraordinarele mozaicuri in foita din aur) si cladirea modernista de vizavi de ea, o faramita de Westminster Abbey si Big Ben pe langa care am gonit pe motiv de ploaie torentiala. Asa ca, dupa ce-am parasit adapostul metroului, am profitat de un moment de acalmie pluviala si ne-am proptit (pana seara) in National Gallery (unde n-am facut poze ))

Asa cum ati banuit, m-am refugiat de canicula (prin intermediul concediului) la racoare. Cum n-aveam prea multe idei despre unde-as putea poposi la ” loc cu racoare si verdeata”, dar fara cazare definitiva ) am activat invitatia unor vechi si dragi amici londonizati de vreo cativa ani.

Ar fi neelegant din partea mea sa va descriu zilele tipic londoneze cu dimineti stralucitoare si cer trasnind de senin urmate de pranzuri mohorate, cu vant cu sfichiuiri  pluviale si apusuri solemne scapatand aur topit peste acoperisuri.

Pentru mine o vreme perfecta adica )  Oarece divergente de opinie rasunau dinspre jumatatea-mi legala infasurata pana-n crestet intr-un poncho impermeabil )

Asadar fara alte adaugiri si preambuluri va ofer fotograme ale primei zile: Victoria Station, Palatul Buckingham, Palatul Parlamentului (Big Ben, ‘fcourse), Trafalgar Square, Covent Garden Market, Leicester Square.

De cand ma stiu am fost prins intre: interese, drumuri, iubiri, dorinte, nazuinte. Zdrumicat intre impulsul de-a continua intr-o directie sau de-a ma napusti cat ma tineau picioarele in directia opusa. Poate din cauza asta capatasem obiceiul (de care nu m-am dezbarat) de-a cantari orice decizie indelung si de-a pune raul inainte. Si totul a pornit intr-o extraordinar de frumoasa zi de primavara, d-aia de pe vremuri: calda, cu pomi infloriti si parfumul Herastraului inverzit ce-si trimitea miresmele pana inspre sediul Intact din Baneasa (pe-atunci si sediul Jurnalului unde lucram pe vremea aia). Era chiar ziua de 1 aprilie, nu o sa pot uita data aia, chiar si fara semnificatia zilei pacalelilor. Se apropia pranzul si am iesit cu o colega indreptandu-ne spre o terasa care era pe vremea aia vizavi de Restaurantul Del Ponte (langa Podul Baneasa).

Mai aveam putin, vreo 50 de metri, pana-n statia de autobuz cand un taxi ce oprise in fata restaurantului ca sa lase un client s-a pus in miscare si a incercat – in viteza – sa intoarca la 180º. A taiat cele doua benzi de pe sensul propriu, apoi linia continua si exact in momentul ala “s-a infipt” in el un Mercedes sau BMW alb care taman trecuse pe verdele de la aeroport.

Din momentul acela am intrat intr-o sfera in care timpul si spatiul si-au schimbat proprietatile. Timpul a trecut la relanti, derulandu-se cu incetinitorul, iar eu parca fusesem impins in fata urmarind tot felul de detalii minuscule cu o detasare nefireasca, de observator neimplicat. Mai intai o bula de praf, in expansiune lenta, strapunsa de cioburi de securit, fragmente de vopsea si cauciuc. Apoi tabla Daciei-taxi contorsionandu-se sub botul ranforsat al masinii de lux, portierele taxiului cascandu-se hade si proiectandu-l pe taximetrist afara din masina. Dacia rotindu-se sub forta impactului pana cand portbagajul s-a atintit pe directia noastra si s-a deschis la randu-i ucigas pentru a propulsa spre noi roata de rezerva care-a trecut cu cauciucul incins la un centimetru de capetele noastre pentru-a se opri la vreo suta de metri-n spate. Si puf! – ne-am resincronizat brusc cu lumea normala. Si prima replica inspre colega (presupun ca) la fel de livida ca mine a fost: „Ce gluma proasta sa murim de-ntai aprilie, nu?”

Abia mai tarziu, in aceeasi zi, povestind detasat intamplarea m-a izbit ca o lovitura de ciocan cat de-aproape fusesem de nefiinta fara a o chema sau conjura si in imposibilitate de o impiedica in vreun fel sa se manifeste. Si-am realizat ce fragila e existenta si cat de imposibil e telul unora de-a se proteja de neprevazut. Pana la urma, haosul e ceea ce defineste existenta – chiar daca de la un punct incolo tot el genereaza ordine. Oricum, carpe diem mi-a devenit mult mai apropiat de-atunci, iar fragilitatea umanului continua sa ma emotioneze profund ori de cate ori mi reveleaza in diferite forme si chipuri pentru ca-mi aminteste de-a mea.

Voi cum v-ati descurcat in asemenea imprejurari si cum v-au marcat asfel de intamplari? Astept sa va citesc pe http://www.coffeechat.ro/momente-intense/

Si nu uitati cum o spune atat de bine Sting: Cat de fragili putem fi!

If blood will flow when flesh and steel are one
Drying in the colour of the evening sun
Tomorrow’s rain will wash the stains away
But something in our minds will always stay
Perhaps this final act was meant
To clinch a lifetime’s argument
That nothing comes from violence and nothing ever could
For all those born beneath an angry star
Lest we forget how fragile we are

On and on the rain will fall
Like tears from a star like tears from a star
On and on the rain will say
How fragile we are how fragile we are

On and on the rain will fall
Like tears from a star like tears from a star
On and on the rain will say
How fragile we are how fragile we are
How fragile we are how fragile we are

Cum care Dolores? Dolores O’Riordan. Irlandeza aia cu voce nepamanteana si alura baietoasa. Vocalista trupei THE CRANBERRIES. Ii stiti, nu? Aia care in anii ‘90 ne faceau sa sarim pe pereti cu ZOMBIE, SALVATION sau ODE TO MY FAMILY. Am avut norocul sa-i vad live aici, in Bucuresti, la Zone Arena, in anul rock al existentei noastre.

Sigur, Dolores nu mai un fir de iarba cu o voce de heruvim, e dupa patru copii, dar vocea a ramas aceeasi. Si aceeasi bucurie de a canta si aceeasi energie salbatica ce-au propulsat-o ca pe un spiridus in toate colturile scenei. Eram pregatit sa ma simt bine si sa gust spectacolul, dar asteptarile mi-au fost depasite. Au conlucrat si organizarea foarte buna a celor de la Events si sonorizarea excelenta.

Cei peste 10000 de spectatorii au fost extraordinari creand o atmosfera incendiara cum rar am vazut la un concert.

Dolores a aparut pe scena imbracata intr-o rochie baby doll roz cu volane si un bolero din dantela neagra,cu bocanci, manusi negre, lungi, si, la gat, cu un colier, de asemenea negru. A inceput simplu cu „Good evening, Romania!” si s-a lansat imediat in acordurile lui „Analyze” care-a declansat isteria in multime.

Cei prezenti acolo am retrait momentele magice din anii 90, si-am tipat, am aplaudat, am dansat si am cantat fiecare refren impreuna cu The Cranberries ca celule ale unui organism unic, lucru pentru care Dolores a spus: „Sunteti uluitori, sunteti o inspiratie!”.

Nu pot sa amintesc gestul extrem de uman si cald  din finalul concertului, cand artista si-a scos colierul de la gat si l-a daruit unei fetite de 3-4 ani aflata in primul rand. Gest care-a facut multimea sa amuteasca pentru cateva momente inainte de a ovationa pe cantareata.

SETLIST COMPLET: Analyze / Animal Instinct / How / Dreaming My Dreams / Linger / Wanted / Just My Imagination / When You’re Gone / Switch of the Moment / Desperate Andy / Time Is Ticking Out / Can’t Be With You / Ode To My Family / Free to Decide / Salvation / Ridiculous Thoughts / Zombie.
BIS: Put Me Down / Still Can’t / Promises / Dreams//.

La sfarsitul saptamanii trecute echipa Tango a sfidat predictiile meteo nefavorabile si si-a stabilit teatrul de operatiuni la complexul SCOICALAND din Navodari pentru realizarea pictorialului pe care-l veti admira in numarul de august al revistei TANGO. Daca ziua de joi a debutat cu soarele jucandu-se de-a baba-oarba cu stratul groscior de nori spre seara atmosfera s-a mohorat de-a dreptul. Si iata cam ce-am avut ocazia sa surprind pe post de apus marin.

Imi cer scuze pentru tremuraturi, necadrari profesionale si intercalari in imagine a diverselor membre inconjuratoare, dar sper ca bucatile de imagini (de la recitalurile Metallica si Rammstein – Sonisphere, respectiv Chilian – lansarea AUTISTULui) sa va transporte pentru cateva minute acolo unde n-ati putut ajunge. Enjoy!

LE: Mai sunt numai 2 saptamani pana la Craneberries

Buzau, 8 iulie concert Chilian
LE; am reusit sa urc si prima parte a recitalului pe youtube:

Un Rock-week-end obositor (Slayer, Metallica, Rammstein la Sonisphere) continuat cu o autista zi de marti care-ar fi meritat sa fie denumita luni (pentru a se mula pe versurile melodiei lui Chilian de pe albumul 2 )).
Enjoy!

Intrucat ne suprapunem cu deadlineul tipografiei exact peste festival ieri (cand mi-am ridicat acreditarea) nu am facut altceva decat sa “bag nasul” un pic in incinta Romexpo pentru a lua pulsul concertelor (si a “ciupi” si juma’ de ora de Paradise Lost )), dar astazi o sa stau mai mult, iar maine nu o sa ratez Alice in Chains sauRammstein ) In plus Manowar m-au dezamagit anul trecut asa ca nu aveam de ce sa ma stresez incercand sa-i urmaresc inca o data. Dar diseara METALLICA!
Iata si cateva fotografii cu Paradise Lost prin bunavointa unui amic )

IATA PROGRAMUL:

Vineri, 25 iunie:

Orphaned Land 15.15-16.00
Paradise Lost 16.30-17.15
Volbeat 17.45-18.45
Manowar 19.15-20.15
ACCEPT 21.00-23.00

Sambata, 26 iunie:

Vita de Vie 15.15-16.00
Anthrax 16.30-17.15
Megadeth 17.45-18.45
Slayer 19.15-20.15
Metallica 21.00-23.00

Duminica, 27 iunie:

Luna Amara 15.30-16.15
Anathema 16.45-17.30
Stone Sour 18.00-18.45
Alice in Chains 19.15-20.15
Rammstein 21.15-22.50

Accesul in locatie se va face incepand cu ora 14.00, in fiecare dintre cele 3 zile. Fanii vor avea parte de muzica buna, lumini si sunet de exceptie, efecte pirotehnice si un veritabil show rock, pana in jurul orei 23.00 cand este preconizat finalul fiecareia dintre cele 3 zile de festival.

Organizatorii Tuborg Green Fest presented by Sonisphere Festival vor pune la dispozitia participantilor la cele 3 zile de festival 1500 de locuri de parcare in complexul Romexpo. Acest serviciu este cu plata, iar spatiul alocat este Parcarea C a complexului Romexpo. Costul unei ore de parcare este 3 ron.

Tuborg le-a pregatit participantilor la cel mai asteptat concert rock al anului un adevarat Hall of Fame al berilor. Astfel, pe durata festivalului Tuborg Green Fest presented by Sonisphere Festival, fanii rockului se pot racori, pe langa berea Tuborg, cu inca 10 sortimente de beri internationale, consumate de milioane de oameni din toata lumea: Carlsberg Elephant, Carlsberg Black Gold, Carlsberg Special Brew, Carlsberg Freeze, Jacobsen Brown Ale, Kilkenny, Guinness, Tuborg Tropical, Carlsberg si Holsten Weizen. Comercializarea acesteor produse se face in baza unor jetoane valorice care costa 5 ron.

Ieri a venit, in sfarsit, CDul-semnal de la Iasi unde-au fost tiparite booklet-ul si inlay-ul. Arata foarte bine si sper sa va placa si voua (mie si lui Chilian ne-au placut foarte mult, mai ales pentru ca am si lucrat foarte mult la grafica). Tot ieri a fost lansat si videoclipul piesei VIATA CA O CURVA, avand-o ca protagonista pe Maria Dinulescu. Intrucat eu am facut pozele de making of pot sa va spun ca a fost o placere s-o urmaresc pe Maria cum s-a transfigurat pentru a interpreta mesajul piesei. Atat muzica, cat si interpretarea sunt sigur ca vor face si din videoclip un succes.
Intrucat nu degeaba AUTISTUL poarta subtitlul NU-L MAI GONITI PE BRANCUSI!, lansarea CD-ului va avea loc la Targu-Jiu pe 24 iunie. In Bucuresti va puteti reintalni cu Chilian pe 29 iunie, la Plaza Romania, ora 19.00.

LE: iata si videoclipul ca sa nu mai uzati tastele cautand prin alte parti

Metallica, Rammstein, Alice in Chains, Slayer, Manowar, Antrax, aflate printre numele grele de la Sonisphere Festival, dar si Aerosmith sau Eric Clapton si Steve Winwood, Bob Dylan si Elton John asalteaza capitala in luna iunie cu concerte care – cel putin pentru mine – vor sterge mahnirea de dupa ACDC.

Concertul sustinut de Aerosmith, al caror turneu “Cocked, Locked, Ready to Rock” a debutat in Venezuela pe 18 mai, se anunta de-acum ca fiind unul memorabil, deja toate biletele ieftine fiind epuizate. Fanii ramanand sa spere ca organizatorii (Events) sa suplimenteze numarul de bilete – asa cum s-a intamplat si la ACDC.

De departe, cele mai spectaculoase concerte sunt inghesuite in numai trei zile, la sfarsitul lunii, la prima editie romaneasca Sonisphere. Tuborg Green Fest 2010 presented by Sonisphere Festival este un eveniment organizat de East European Concert si Marcel Avram, in asociere cu D&D East Entertainment.

Evenimentul va aduce cel mai asteptat line up al anului: Metallica, Rammstein, Manowar, Slayer, Megadeth, Alice in Chains, Anthrax, Volbeat, Stone Sour, pe 25, 26 si 27 iunie, la Romexpo. Pentru prima data, Metallica, Slayer, Megadeth si Anthrax ajung in Bucuresti in cadrul turneului exclusiv “The Big Four”, pe 26 iunie. Yummyyyyy!

Rammstein promit si ei un spectacol total cu o pirotehnie “exuberanta”. Christoph Schneider (Rammstein) a declarat in cadrul unui interviu exclusiv acordat inainte de concertul de la Belgrad (Serbia) ca trupa este foarte fericita ca poate aduce turneul Rammstein in Romania, in cadrul Tuborg Green Fest presented by Sonisphere Festival.

“Vreau sa salut toti fanii din Romania”, a spus Schneider, care a adaugat ca cei de la Rammstein sunt incantati sa poata concerta in Europa de Est. “Provenind din partea estica a Germaniei, avem un trecut similar si impartasim anumite valori culturale”, a incheiat tobosarul de la Rammstein.

Urmariti interviul integral cat si imagini live incediare de la concertul Rammstein din Serbia

Rammstein – RAMMSTEIN ICH TU DE WEH promo video on muzu.tv